marți, 16 mai 2017

CRANIO

CRANIO, Osteopatia Cranio Sacrale:

Posted by Osteopatia e Medicina on 14 Ianuarie 2017




CRANIO

CRANIO,
Osteopatia Cranio Sacrale:

Posted by Osteopatia e Medicina on 14 Ianuarie 2017

INTERNAL STRUCTURE OF THE HEART: <3

Posted by Osteopatia e Medicina on 9 Martie 2017





INTERNAL STRUCTURE OF THE HEART: <3

Posted by Osteopatia e Medicina on 9 Martie 2017

luni, 16 iunie 2014

Programa generala a cursului
 
ANUL 1
 
Se introduc conceptele de bază legate de filosofia, rationamentul și abordarea metodologică osteopata. Cursul cuprinde  elementele de bază ale anatomiei descriptive, topografice și radiologice referitoare la segmentul craniosacral, fascial și structural (pentru acesta din urma a pelvisului, articulatiei coxofemurale  și a membrelor inferioare); sunt revazute conceptele de bază ale fiziologiei umane si a biomecanicii articulare. O atenție deosebită este îndreptată spre analiza posturii și a mișcarilor articulare, spre rafinarea tehnicilor palpatorii  în special a tesuturilor miofasciale, precum și invatarii diferitelor metode de tratament manual al disfunctiilor osteopate gasite in practica in urma testelor predate. Tehnicile sunt executate de catre participanți ghidati intotdeauna de tutori calificati. Un spațiu considerabil este dedicat studiului și înțelegerii acelor condiții clinice, care sunt în afara competenței profesionale osteopate (diagnostic diferential, metode de screening)
Materiile și orientările metodologice introduse și dezvoltate în prima parte a cursului sunt extinse prin studiul anatomiei, fiziologiei si biomecanicii; se introduc și metodele de evaluare, screening și tratament osteopat legate de zone noi (în special la nivelul coloanei vertebrale lombare, dorsale si a cutiei toracice). Vom introduce conceptele fundamentale care stau la baza influențelor viscero-somatice (cu privire abdomen  în general)  asupra posturii și a manifestarilor algice la distanță. Sunt programate recapitulari periodice ale cunoștințelor teoretice și practice, a testelor de evaluare funcțională, a metodelor de abordare palpatorie  și a tratamentului manual  al disfunctiilor osteopate studiate anterior.
 
ANUL 2
 
Modalitatile operative craniosacrale, fasciale, viscerale si structurale (pentru aceasta din urma in raport  cu coloana cervicala si membrele superioare) sunt rafinate, integrate si completate pornind de la notiunile de baza pana la tehnicile de manipulare avansata.
Programa anului II prevede si o examinare generală, o condiție prealabilă pentru trecerea in urmatorul an, ținând seama de programul general efectuat în cursurile anterioare. Cursantul trebuie să demonstreze o bună cunoaștere a anatomiei funcționale a corpului uman, că este familiarizat cu principalele teste de evaluare, cu metodele și tehnicile de bază ale abordării osteopate.
 
ANUL 3
 
Abordarea viscerala este perfectionata; se expun conceptele fundamentale din osteopatie care stau la baza influențelor viscero-somatice (legate de tractul intestinal si de organele retroperitoneale)  asupra posturii și a manifestarilor algice la distanță. Tehnicile structurale de bază învățate în primele module  sunt imbogatite cu tehnici de manipulare avansate, odata cu sporirea dexteritatii cursantilor prin intermediul exercițiilor practice executate de către participanți, ghidati de tutori. Printr-o riguroasă analiza funcțională efectuata inițial de către profesor și apoi de catre cursantii grupati in mici grupuri sunt puse în practică criteriile metodologice care guvernează abordul si evaluarea osteopata, cu stabilirea ulterioara a strategiei terapeutice adecvate.
Studiul aparatului respirator si urogenital impreuna cu influențele lor funcționale și posturale asupra cutiei toracice, a coloanei vertebrale si a pelvisului o sa completeze baza de cunoștințe viscerale. Pentru fiecare domeniu de studiu se fac recapitulari periodice ale cunoștințelor teoretice și practice învățate. Predarea este completata cu introducerea în fiecare seminar a unor studii de caz relevante din punct de vedere osteopat, care sunt prezentate și discutate de către cursanti si apoi analizate de profesori. Metodologia prevede, de asemenea, cursuri monotematice sustinute de profesionisti pe teme clinice specifice pentru care există o abordare multi-disciplinară, în colaborare cu alte cadre medicale.
Se aloca un spatiu amplu pentru perfectionarea tehnicilor de manipulare osteopata in paralel cu discutarea cazurilor relevante. Cursantii sunt impartiti în mici grupuri, fiecare analizand problematici specifice, urmand ca ulterior acestea să fie discutate cu profesorii.  O atenție speciala se acordă abordarii metodologice osteopate, a cunoasterii testelor de evaluare, indicațiilor și limitelor aplicării tehnicilor manuale într-un cadru adecvat de deontologie, etică și jurisprudență. Abilitățile astfel dobandite vor deveni in mana cursantilor un instrument important atât pentru verificarea cunoștințelor necesare la examenul final cat si pentru o mai buna intelegere a problematicilor si a tratamentului pacientilor.
Pe parcursul fiecărui an de curs, la fiecare patru luni, cursantii vor da probe teoretice (teste grila cu complement multiplu)  și practice (teste de evaluare a pacientilor si tehnici) pentru a testa abilitățile învățate. Achiziționarea de punctajul mediu total mai mare de 18/30 permite trecerea la nivelul urmator.
Dupa terminarea celor 3 ani de curs, absolventii vor putea participa la un an de master format din 5 seminarii a cate 4 zile de cursuri monotematice.
Parcursul formativ astfel structurat oferă cursantilor competentele metodologice și operative  osteopate, prin predarea principalelor teste de evaluare, indicațiile și limitele de aplicare a tehnicilor de terapie manuala într-un cadru etic-deontologic adecvat.
 
Programul general de învățământ part-time 
 
Din punct de vedere al clasificarii tratamentelor osteopate, asa cum sunt ele codificate in "International Classification of Disease – 9th revision – Clinical Modification", programa cursului include urmatoarele tehnici:
 
93.61 - tratament manipulator osteopat pentru mobilizarea generală (tratament articulator general)
93.62 - tratament manipulator osteopat ce foloseste forțe de viteză mare si amplitudine scăzută 
93.63 - tratament manipulator osteopat ce foloseste forțe de viteză mica si amplitudine mare 
93.64 - tratament manipulator osteopat cu ajutorul forțelor izotonice sau izometrice
93.65 - tratament manipulator osteopat cu utilizarea forțelor indirecte
93.66 - tratament manipulator osteopat pentru mobilizarea fluidelor tisulare (pompaj limfatic)
93.67 - alte tratamente specifice pentru manipulare osteopata
                                                                                                                                                              
 
Metodologia structurală
 
Anatomia aparatului locomotor
 
Osteologie
-          Generalitati și embriologie a tesutului osos al bazinului si centurii pelvice, membrelor inferioare, coloanei vertebrale, cutiei toracice, a centurii scapulare, a membrelor superioare si a craniului.
 
Artrologie
-          Generalitati și embriologie a articulațiilor, axe și planuri anatomice, articulatiile bazinului si ale membrelor inferioare (sacroiliace, simfiza pubiană și articulatia sacro-coccigiana, articulatia coxo-femurala, articulatia genunchiului, tibiala-peroneala proximală și distală, tibio-tarsica, articulatia astragalo-calcaneara și articulatiile tarsiene, articulatia tarsometatarsiană, articulatiile metatarsiene, metatarso-falangiene si interfalangiene), ale coloanei vertebrale și a toracelui (intervertebrale, costo-vertebrale: costo-somatice și cost-trasversare, condro-sternale, condro-costale), articulațiile membrelor superioare și ale centurii scapulare (sterno-costo-claveara, acromio-claviculara, scapulo-humerala, scapulo-toracica, humero-ulnara, radio-ulnară distala, radio-carpiana, intercarpiana, carpo-metacarpiene, intermetacarpale, metacarpo-falangiene, interfalangiene)
 
Miologie
-          Generalitati și embriologie a muschilor, muschii pelvisului si ai membrelor inferioare (gluteii și tensorul fasciei lata, iliac și psoas mare, piriform, obturator intern și extern, gemenii si patratul femural, croitorul și cvadricepsul femural, adductorii, pectineu, gracilis , biceps femural, semitendinos, semimembranos, tibiali, peronieri, triceps sural, flexorii și extensorii degetelor, interososii si muschii piciorului), mușchii spatelui și ai toracelui (spleni, sacrospinalii, transversul spinal, interspinosii, intertransversarii, ridicatorii coastelor, intercostalii, subcostalii, transvers al toracelui, toraco-lombarii, spino-apendicularii, spino-costalii, suboccipitalii, prevertebralii, muschii lungi ai gatului și capului,dreptii anteriori si laterali, supra- și de infrahioidienii, sternocleido-occipito-mastoidienii, scalenii), muschii umerilor si ai brațului si antebratului(deltoid, supraspinos și infraspinos, micul si marele rotund și subscapularul, bicepsul, coracobrahialul, brahialul, tricepsul, anconeus, extensorii și flexorii și carpului si degetelor, mușchii eminentei tenare, hipothenar și ai palmei), muschii abdomenului (abdominalii, diafragma), mușchii capului (ai boltii, ai nasului, ai pleoapelor, buzelor, urechilor și ai ATM).
 
Fiziologie articulara:
-          centura pelvina și articulațiile sacro-iliace (mobilitatea oaselor iliace, mobilitatea sacrului fata de oasele iliace, axele mobilitate sacro-iliace, mobilitatea simfizei pubiene și a articulatiei sacro-coccigiene), articulatia coxo-femurala (miscarile de flexie-extensie, abducție-adductie, rotatie interna-externa), articulatia genunchiului (miscarile de flexie-extensie, rotație, mobilitate laterală, mobilitatea rotulei, mișcarea meniscurilor, stabilizarea/stabilitatea genunchiului), articulatia gleznei si miscarile piciorului (astragalul și cuplul tibio-peroneal,  calcaneul, perechea cuboid-navicular, subastragalica si interlinia Chopart, cuneiforme, metatarsiene și falangiene), cutia toracica (importanța funcțională a diafragmei, mobilitatea costala și costo-vertebrala, mobilitatea condro-costala și condro-sternala, sternul, mișcările respiratorii), coloanei vertebrale (mișcările discului intervertebral și ale fatetelor interapofizare, legile lui Fryette, mișcările de flexie-extensie , flexie laterală și de rotație, miscarile combinate complexe - FRS și ERS - rolul cernierei lombosacrale și occipito-atlanto-epistrofee, rolul articulațiilor unco-vertebrale, importanța orientării fatetelor articulare, axele de mișcare), centura scapulară (articulatia sternocostoclaviculara, acromioclaviculara, scapulo-humerala, biomecanica complexului scapulo-toracic), cotul (mișcările de supinație, pronație, flexie, extensie, importanța capului radial), încheietura mâinii și mâna (mișcările de supinație și pronație a articulatiei radio-ulnare distale, mișcările de torsiune, flexie-extensie și abductie-aducție ale încheieturii mâinii, articulatiile carpo-metacarpiene, trapezio-metacarpale, metacarpo-falangiene și interfalangiene).
 
Anatomia sistemului nervos central, periferic și autonom
-          Generalitati și embriologie, informații generale despre receptorii periferici, măduva spinării, creier (rombencefal, bulb, punte, cerebelul, al patrulea ventricul, mezencefalul, diencefalul, hipotalamus, talamus, epitalamus,  ventriculul III, telencefal, emisfere cerebrale, formațiuni interemisferice, meningele, și sistemul LCR intracranian), nervii și ganglionii cerebro-spinali (plexul lombar și ramurile sale terminale, plexul sacral și ramurile sale terminale, plexul rusinos și coccigian și ramurile lor terminale, nervii intercostali, plexului brahial și ramurile terminale, plexului cervical și ramurile sale terminale, nervii cranieni), nervii și ganglionii sistemului nervos autonom.
 
Anatomia organelor de simț
-          Cunoștințe generale de anatomie și embriologie a analizatorului  tactil, gustativ, vizual, auditiv și vestibular.
 
Anatomia sistemului circulator:
-          Generalitati de anatomie și embriologie a  aparatului vascular cerebral , vasele trunchiului, abdomenului, a membrelor superioare si inferioare, sistemul limfatic.
 
Neurofiziologie:
-          Celula și funcțiile sale (excitabilitatea celulara, membrana celulară și echilibrul electric, potențialul de acțiune,  diferitele tipuri de fibre nervoase, sinapsele si neurotransmitatorii, fusurile neuromusculare, organele Golgi și circuitul gamma), sensibilitatea (organizare generala, tactilă, termică, dureroasa si proprioceptiva), transmiterea neuromusculara,fiziologia musculara (a muschilor striati, netezi și cardiaci), reflexele medulare,controlul motor al cerebelului si al ganglionilor bazali, controlul  motor al cortexului cerebral și trunchiului cerebral, memoria și învățarea,  fiziologia sistemului  limbic și hipotalamic  controlul functiilor neuroendocrine , controlul funcțiilor comportamentale, fiziologia sistemului nervos autonom (organizare și mediatori  chimici ai sistemelor simpatic si parasimpatic), fiziologia organelor de simț (vaz, auz, gust și miros), receptorii vestibulari, reglarea tonusului postural.
 
Notiuni de radiologie și diagnostic imagistic in osteopatie
-          Principii generale, descrierea principalelor metode și tehnici imagistice (radiografia convențională, ecografie, tomografie computerizata, imagistica prin rezonanta magnetica), anatomie radiogica topografica.
 
Punctele de reper și de testele de mobilitate
-          Bazinul  și membrele inferioare (pacientul in ortostatism , decubit ventral si dorsal) TFE și TFS, testul Downing, teste de mobilitate ale sacrului,  palparea articulatiei coxofemurale si testele de mobilitate pentru șold (F.AB.ER.E.); examinarea palpatorie a genunchiului, teste (rotație, abductie, adductie, mobilitate laterală, anteriorizare și posteriorizare tibiala,teste pentru  disfunctiile meniscurilor, pentru ligamentele colaterale și incrucisate, bascula patelara); teste palpatorii (diafragma toracică în raport cu miscarile respiratorii, planseul pelvin in raport  cu schimbările de presiune intraabdomonala legate de respirație, musculatura pelvi-trohanteriana, iliopsoasului, patratul lombelor, piriformul), teste de palpare și mobilitate ale gleznei si piciorului (mobilitatea astragalului, calcaneului, cuplului navicular-cuboid, articulațiile subastragalice, interlinia Chopart, cuneiformele, metatarsienele și falangele;teste de mobilitate pentru articulațiile tibioperoneale proximale si distale.
-          Coloana vertebrala lombare: inspectia in ortostatism,testul „Comare”localizarea palpatorie a reperelor osoase vertebrale, testarea lomba-rol, teste respiratorii de diagnostic diferential, teste pozitionale-„sfinxul” si „ruga mahomedana”
-          Coloana vertebrala dorsala si torace : inspectia in ortostatism ,palparea reperelor osoase vertebrale, teste de mobilitate pasiva a toracelui cu ajutorul respiratiei, testul „saxofonului”, palparea si localizarea coastelor, evaluarea palpatorie a functiei costo respiratorii in cele trei tipuri de mobilitate ( in brat de pompa, in  maner de caldare si compas), evaluarea coastelor in raport cu mobilitatea vertebrala, evaluarea costocondrala si sternala.
-          Coloana vertebrala cervicala: inspectia in ortostatism ,palparea reperelor osoase vertebrale, teste de mobilitate generala activa si pasiva( inclinatie-rotatie, flexie-extensie, rotatie si flexo-extensie a atlasului), evaluari functionale si teste de mobilitate in rotatie si inclinatie laterala pentru occipital.
-          Umăr, cot, incheietura mainii si mana:teste de mobilitate activă și pasivă (articulatia sterno-costo-claviculara, acromio-claviculara, scapulo-humerala).
-     
        Disfuncțiile  Osteopate - bazinul si membrele inferioare: iliac ( anteriorizat, posteriorizat, elevat „up slip”, inchis „in-flare” ,deschis „out-flare”), simfiza pubiana (superioara si inferioara),  sacrul (în nutație, în contranutatie  si in torsiune), coccisul (anteriorizat si laterodeviat) , articulatia coxofemurala(in rotație externă, in rotația internă,posteriorizata, anteriorizata, inferiorizata, in adductie si in abductie), genunchi (adductie si abductie, alunecare laterala, disfunctii asociate, disfunctii meniscale si patelare); tibia (rotație internă, rotație externă,anteriorizare si posteriorizare), peroneul (disfuncții distale, proximale, în anteriorizare si posteriorizare)
-          Glezna si piciorul: glezna ( modelul entorsei in catena ascendenta disfunctionala, adaptari musculare);  articulatia subastragalica ( modelul entorsei , adaptari in inversiune si eversiune,astragal anteriorizat si posteriorizat), calcaneu în retroversie, anteversie, eversiune  și inversiune, disfunctii ale piciorului (navicular și cuboid); disfuncție în rotație-abductie –adductie legate de interlinia Chopart, disfuncția cuneiformelor, a metatarsienelor și falangelor.
-          Coloana vertebrala lombara și toracica: disfuncție în flexie și extensie (de tip I sau NSR, în prima lege a lui Fryette, de tip II (ERS sau FRS,legea a doua a lui Fryette, disfuncții vertebro-costale, costo-vertebrale inspiratorii si expiratorii, costo-condrale, sterno-condrale si sternale.
-          Coloana vertebrala cervicala: disfunctii in flexie-extensie și disfuncții în FRS și ERS ale coloanei cervicale inferioare, disfuncții ale atlasului (flexie-extensie, posteriorizare si anteriorizare); disfuncțiile occipitalului (flexie-extensie, anteriorizare si posteriorizare, lateralizare si rotatie).
-         Umarul: articulatia sterno-costo-claveara (disfunctiile pre-sternale  suprasternale si retrosternale); articulatia acromio-claviculara (supra-acromiala, in rotatie anterioara si posterioara), articulatia glenohumerala (în antero-superioritate, inferioara).
-      Cotul: disfunctii anterioare si posterioare ale capului radial, anterioare si posterioare ale extremitatii proximale ulnare; disfunctii humero-ulnare (in abductie adductie, rotatie externa, rotatie interna).
-          Mana :disfunctii radio-carpiene (flexie, extensie și adductie), disfunctii carpiene(abductie); disfunctii carpo-metacarpiene(in anterioritate si posterioritate), disfuncții  trapeziometacarpal, disfunctia anterioara a semilunarului, disfunctia antrioara a primei falange, disfunctii metacarpo-falangiene si interfalangiene.
 
Evaluarea osteopata a saparatului locomotor
-          Corelatii disfunctionale (conceptul de primarietate, secundarietate si adaptabilitate); analiza si evaluarea compensarilor posturale secundare, catene disfunctionale; verticalitate si ortogonalitate, teoria romburilor, teoria sferelor, teoria diafragmelor si a balantelor ,aspecte  tridimensionale, metodologia de screening ale principalelor aspecte simptomatologice si disfunctionale ale sistemului musculo-scheletal; aspecte si semne de alarma ale principalellor problematici osoase, artropate , miopate, entezopate, tendinopate si capsulo-ligamentoase; simptomatologia reflexa si cea secundara viciilor posturale, afectiunilor neurologice centrale si periferice cu sau fara manifestari la distanta; indicatii si contraindicatii absolute si relative ale tratamentului osteopat.
 
Metodologia fasciala:
-          Noțiuni de histologie, biologie și anatomie descriptivă, funcționala și topografica a țesutului conjunctiv  si a fasciilor(sacrală, a bazinului, pubelui și pelvisului,a membrelor inferioare, zonei lombare și a psoasului, frenice, a aperturii toracice superioare, a membrelor superioare ,a capului si gatului si a planșeului bucal); Conceptul osteopat de comunicare in catena fasciala,metodologia de abord palpator si discriminrea perceptiva a” densitatilor” segmentare, evaluarea manuala a vectorilor tensionali fasciali in planurile spatiului-„tehnica punctelor cardinale;tehnici de corectie a disfunctiilor fasciale de competenta osteopata(bazinul si etajul pelvin, sacrul, ligamentul inghinal, zona pubiana, piriformul,articulatia sacroiliaca, zona lombara, patratul lombelor , psoasul, diafragma , apertura toracica superioara, clavicula, sternul si apendicele xifoid, linea alba, „linia centrala”, soldul si abductorii, coapsa , genunchiul, membrana interosoasa,  peroneul, caicaneul, articulatia subastragalica, cuplul cuboid-scafoid, tarsul si metatarsul, metatarsofalangienele si falangele, suboccipitalii-„ tète d’oiseau”, scalenii, sterno-cleido-occipito-mastoidienii, umerii, coatele antebratul cu membrana interosoasa, articulatia pumnului, metacarpul si mana, palnseul bucal, hioidul si fasciile gatului, cicatrici); indicatii si contraindicatii absolute si relative ale tratamentului osteopat.
 
Metodologia cranio-sacrala:
-          Filosofie și concepte generale ale abordului osteopat cranio-sacral, embriologia craniului, a creierului si maduvei spinale, osteologia craniului, artrologia craniului (sfenoidul, occipitalul, temporalele, parietalele, mandibula, zigomaticele, etmoidul si vomerul, frontalul , maxilarele,palatinele si nazalele); repere craniene(fosa temporală, pterion, glabela, nasion, bregma, vertex, lambda, asterion, inion, opistion, suturi craniene, fose și gauri craniene), membrane intracraniene, meningele, vascularizatia craniana, sinusuri venoase craniene , mobilitatea și plasticitatea craniului in diferitele etape de crestere si dezvoltare, "mecanismul respirator primar" (cele cinci componente ale M.R.P.), particularitatile oaselor de pe linia mediana (sincondroza/simfiza sfeno-bazilara, osul sacru, axe functionale, caracteristici functionale ale membranelor de tensiune reciproca in cadrul  M.R.P.), particularitati ale structurilor osoase si articulare periferice in raport cu M.R.P.; „disfunctiile” osteopate craniene(flexie, extensie, torsiune, rotatie-lateroflexie, strain vertical si orizontal, compresii, „disfunctii intraosoase”), conceptul osteopat de comunicare cranio-sacrala, metodologie si abord palpator, discriminare perceptiva si evaluarea manuala ale directiilor tensive in mediul cranio-sacral in diferitele planuri ale spatiului (prize pentru craniu, prize pentru sacru); evaluarea si aprecierea M.R.P. pe craniu si pe sacru; tehnici indirecte, reflexe si de mobilizare a lichidelor tisulare (pompa limfatica) de corectie ale disfunctiilor de competenta osteopata („V spread”, „ frontal lift”, tehnici suturale fronto –sfenoidale, etmoido-sfenoidale, vomero-sfenoidale, sfeno-petroase si sfeno-scuamoase, zigomatico-sfenoidale, petro-bazilare, petro-jugulare, petro-scuamoase, occipito-mastoidiene, occipito-parietale, parieto-scuamoase, parieto-mastoidiene, temporo-zigomatice, fronto-etmoidale, fronto-nazale, fronto-zigomatice, fronto-parietale, interparietale, lift parietal); articulatia occipito-atlantoidiana, tehnici pe palat, „CV 4”, „pussy foot”, „father Tom”;indicatii si contrindicatii absolute si relative ale tratamentului osteopat .
 
Metodologia viscerală:
-          Filosofie si concepte generale ale abordului osteopat visceral,notiuni de embriologie, anatomie descriptiva, functionala, topografica, principalele raporturi anatomice si functionale, notiuni de baza leagate de fiziologia principalelor aparate viscerale; digestiv( peritoneul si cavitate peritoneala, gura, glandele salivare, limba, faringele, esofagul, stomacul, ficatul si caile biliare, colecistul, splina, duodenul, intestinul subtire, si gros, pancresul exocrin); urinar (rinichi,uretere, vezica urinara, uretra); genital (testicule, cai spermatice , epididim si glande accesorii, uter, ovare si trompe uterine); cardio-respirator (mediastinul,cordul si pericardul, caile aeriene superioare, laringe, trahee si bronhii, plamanii si pleura); endocrin (axa hipotalamohipofizara, hipofiza, epifiza, tiroida, paratiroidele, pancreasul endocrin, glandele suprarenale); conceptele de mobilitate și de motilitate viscerala,  conceptul de „articulatie viscerală”; aspecte tridimensionale; metode de screening ale principalelor aspecte simptomatologice si disfunctionale legate de principalele aparate viscerale; durerea viscerala,aspecte si semne de alarma; manifestarile la distanta cu simptomatologie reflexa viscero-somatica, influentele viscero-posturale; indicatii si contraindicatii absolute si relative ale tratamentului ostepat; metodologia abordarii prin inspectie si palpare si discriminarea perceptiva ale „densitatilor” tisulare segmentare in diferitele planuri ale spatiului (observatie, raporturi de simetrie, palpare superficiala si profunda cu aprecierea consistentei, elasticitatii si sensibilitatii dureroase pentru fiecare zona in parte); teste directe si indirecte de mobilitate si motilitate relativa, corespondente viscero-somatice si manifestari la distanta; tehnici osteopate indirecte si de mobilizare a fluidelor tisulare; indicatii si contraindicatii absolute si relative ale tratamentului osteopat.
 
Generalitati legate de tehnicile de tratament manipulativ folosite
Tratamentul osteopat manipulativ  pentru mobilizare generală ( tratament articulator general), manipulare osteopata folosind forte de viteza inalta si amplitudine scazuta, manipulare osteopata folosind forte de viteza scazuta si amplitudine marita, manipulare osteopata folosind forte izotonice sau izometrice (tehnici de energie musculara), tratament manipulativ osteopat folosind forte indirecte, tratament manipulativ osteopat de mobilizare a fluidelor tisulare ( pompaj limfatic), alte tratamente manuale specifice osteopatiei ( reactii reflexe, reechilibrare posturala).

vineri, 20 decembrie 2013

SCURT ISTORIC OSTEOPATIE

 Fondatorul osteopatiei a fost medicul Andrew Taylor Still (1828-1917.). El a observat faptul că un dezechilibru în biomecanica musculo-scheletală influenţează, prin intermediul sistemului nervos şi circulator, funcţiile organelor interne. Prin eliberarea blocajelor articulare există astfel posibilitatea ca pe lângă afecţiunile locale să fie ameliorate şi perturbările funcţionale din alte zone ale corpului.
Pornind de la aceste premize Still a elaborat o metodă pentru a reda corpului mobilitatea sa fiziologică - osteopatia. Pe aceste baze se dezvoltă mai târziu şi alte tehnici cum ar fi de exemplu chiropractica.

 Unul din elevii lui Still,William Garner Sutherland (1873-1954) dezvoltă şi integrează apoi conceptul cranial în osteopatie. El a fost primul care a sesizat Mecanismul Respirator Primar – o mişcare pulsatilă, de sine stătătoare neinfluenţată de respiraţie sau ritm cardiac.
Palparea şi tratamentul organelor interne au fost publicate pentru prima dată în operele medicilor Glennard şi Stapfer la sfârşitul secolului XIX.
La începutul secolului XX Martin LittleJohn aduce osteopatia în Marea Britanie unde în anul 1917 apare prima şcoală europeană de osteopatie. De aici, după cel de-al doilea război mondial metoda se răspândeşte în restul Europei.

 De la începutul anilor 1980, osteopatia cunoaşte o nouă completare a domeniului visceral, unde, osteopaţi ca Jean-Pierre Barral si Jaques Weinschenck perfecţionează tehnicile pe palpare si tratament ale organelor interne.
still.jpg
A.T.Still                                              sutherland.jpg    W.G.Sutherland

joi, 3 ianuarie 2013

Supernumerary Ribs

People usually have 12 ribs on each side, but the number may be increased by the presence of cervical and/or
lumbar ribs or decreased by failure of the 12th pair to form. Cervical ribs (present in up to 1% of people)
articulate with the C7 vertebra and are clinically significant because they may compress spinal nerves C8 and T1
or the inferior trunk of the brachial plexus supplying the upper limb. Tingling and numbness may occur along the
medial border of the forearm. They may also compress the subclavian artery, resulting in ischemic muscle pain
(caused by poor blood supply) in the upper limb.

joi, 13 decembrie 2012

Dysfunction and Injury of the Lower Back

        PATHOGENESIS OF LOW BACK PAIN


The cause of LBP is controversial. A rational hypothesis,described by Kirkaldy-Willis and Bernard,8 is outlined below.
I. Three major factors predispose a client to an
episode of LBP:
1. Emotional upset, such as tension, stress, anxiety,fear, resentment, uncertainty, and depression.
Emotional upset causes local areas of vasoconstriction and sustained muscle contraction that leads to muscle fatigue. These changes result in altered patterns of muscle contraction and movement.
2. Abnormal function of the muscles of the lumbopelvic
girdle creates abnormal movement patterns and excessive stresses on the facets and disc. The result of these changes is that movement
becomes restricted and painful. These painful restrictions of movement lead to fibrosis around the joint.
3. Facet joint hypomobility (fixation). As mentioned,this loss of the normal gliding characteristics has reflexive changes in the surrounding muscles, setting up a continuing cycle of muscle dysfunction and further joint dysfunction.
II. Muscle dysfunction occurs in a predictable pattern in LBP. In the lower back, the paraspinal muscles tend to be tight. Sustained muscle contraction decreases the blood supply to the muscles, which leads
to an accumulation of waste products, and eventual muscle fatigue.
III. The multifidus is especially important in LBP. Its fibers interweave with the joint capsule. Sustained contraction adds a compressive load to the joint,and weakness decreases the stability of the lower
back; both of these conditions accelerate the degeneration process.
IV. The client then reports a minor incident, such as gardening, or reaching for a light object, and experiences an episode of acute LBP either at the time, or within a day or two. There are twodifferent mechanisms of injury:

 (1) a rotational strain that typically injures the facet joints, and
(2) a compression force in flexion, which typically injures the disc. It is important to realize that in any given injury, the muscles, facets, and disc are all involved to some degree.
V. This minor trauma leads to inflammation of the synovial
lining of the capsule, called synovitis, and to sustained hypertonic contraction in the paraspinal muscles, usually on one side of the lower back. The inflammation releases enzymes that cause minimal
degeneration of the articular cartilage.
VI. This phase of dysfunction is often followed by a of instability, which is demonstrated by abnormal,increased movement of the facets. There is laxity in the joint capsule and the annulus of the disc,and subluxation (partial dislocation) of the facets.
VII. The last phase of pathogenesis is the stable phase, in which the body responds to the continuing degeneration by laying down connective tissue and bone.
VIII. Continuing degeneration leads to bony spurs under
the periosteum, enlargements of the inferior and superior facets, periarticular fibrosis, and loss of motion.
IX. Changes in the disc begin in the dysfunctioning phase with small circumferential tears in the annulus that become larger and form a radial tear that passes from the annulus to the nucleus. These tears
increase until there is internal disc disruption,which can lead to a disc herniation in which the nucleus shifts position.
X. With further degeneration the normal disc height is reduced owing to the loss of proteoglycans and water.

                    FACTORS PREDISPOSING TO LOW BACK
                           DYSFUNCTION AND PAIN

1. Functional factors: Posture, joint dysfunction, muscle imbalances, deconditioning, fatigue, altered movement patterns, or emotional tension.
2. Structural factors: rheumatologic, endocrine or metabolic, neoplastic (tumors), and vascular diseases; infection; congenital anomalies; referred pain from pelvic and abdominal disorders.

 
             DIFFERENTIATION OF LOW BACK PAIN

 
LBP can be caused by many conditions in addition to
functional problems, injury, or degeneration in the
musculoskeletal system. These other causes are diverse but may be categorized as follows:
1. Visceral diseases such as kidney stones or endometriosis
2. Vascular diseases such as aneurysms
3. Tumors, especially cancer that has metastasized from another site
4. Stress-related disorders, such as adrenal exhaustion
The vast majority of LBP is caused by a mechanical disorder, a problem of function, and not pathology. The precise cause of the mechanical LBP can be difficult to determine. Sometimes it is a case of a frank injury, but more often there is an underlying chronic muscle imbalance,poor posture, or emotional stress. Assuming
that the client’s pain is caused by a mechanical disorder,
there are two fundamental types of pain that refer into the leg(s): sclerotomal and radicular. The two types are differentiated by the quality of pain. These two types of referral are important to distinguish, because it helps you differentiate a simple mechanical disorder from a serious condition, such as a herniated disc.
Sclerotomal pain, the first type of referred pain, is caused by an injury to the paraspinal muscle, ligament,facet joint capsule, disc, or dura mater and can manifest locally and be referred to an extremity. For example,pain from a muscle strain in the lumbar region may be felt as a pain in the thigh in addition to the lower back. Usually, the sclerotomal referred pain is described as deep, aching, and diffuse.
Radicular pain, the second type of referred pain, is caused by an irritation of the spinal nerve root. If the sensory (dorsal) root is irritated, sharp pain, numbing,or tingling that is well-localized in dermatomes occurs.
If there is compression of the motor (ventral) nerve root, in addition to the pain, numbing, and tingling,there may be a weakness in the muscles supplied by that nerve root (myotome) and a decrease in the response in the corresponding reflex. The most common cause of nerve root irritation is disc herniation. Nerve root pain is much more serious and requires an assessment by a doctor.
With these two categories in mind, we can enumerate nine common types of LBP. Note that these are artificial categories and that an injury or dysfunction usually has several of these causes of pain at the same time. For example, with a simple overuse injury of the lower back during gardening, muscles, ligaments (including joint capsule), and joint dysfunction would all typically be involved.
These categories should be used as a guide to help differentiate simple from more complex problems.

duminică, 21 octombrie 2012

Reumatismele degenerative - artroza si spondiloza

  1. Generalitati
  2. Factori care intretin panica in randul bolnavilor
  3. Reumatisme degenerative: artroza si spondiloza
  4. Reumatismele degenerative si imbatranirea organismului
  5. Arntroza si spondiloza fara dureri
  6. Anatomie si fiziologie a coloanei vertebrale
  7. Neglijarea fazei discopatice de debut a spondilozei cervicale
  8. Sfaturi finale pentru bolnavii cu spondiloza cervicala

HERNIA DE DISC

  1. Generalitati
  2. Cauze
  3. Factori de risc
  4. Simptomatologie
  5. Investigatii paraclinice
  6. Tratament
  7. Modificarea stilului de viata
  8. Prognostic
  9. Complicatii
  10. Consultarea unui specialist
  11. Preventie

    Ce este Kinetoterapia?



    Kinetoterapia studiază mecanismele neuromusculare şi articulare care asigură omului mişcările (activităţile motrice) normale, în acelaşi timp, studiind şi elaborând principiile de
    structurare a unor programe care se adresează organismului uman, atât din punct de vedere profilactic, cât şi din punct de vedere terapeutic şi recuperator. Este o disciplină ştiinţifică cu caracter aplicativ bine definit, având un obiect propriu de studiu: menţinerea şi dezvoltarea unor indici morfologici şi funcţionali normali, prin mijloace specifice (exerciţiul fizic ca element de bază), la persoane în situaţii biologice speciale (D. Moţet, D. Mârza, 1995). Având în vedere că toţi oamenii beneficiază, sub o formă sau alta de miracolul şi binefacerile curativoprofilactice şi terapeutice ale mişcării, se poate afirma că într-un moment sau altul al vieţii, fiecare om (sănătos, în situaţii biologice speciale, bolnav, deficient, convalescent) intră în sfera de aplicaţii ale Kinetoterapiei (V. Marcu, 1995), aceste aplicaţii fiind profilactice, terapeutic recuperatorii şi compensatorii.

    Kineziologia (Kinetologia) este definită de către Dally în 1857, ca fiind ştiinţa care se ocupă cu studiul mişcării organismelor vii şi al structurilor care participă la aceste mişcări. Din aceasta se desprinde, ca ştiinţă de sine stătătoare, Kinetologia umană care se ocupă cu studiul mişcării umane şi al structurilor care participă la aceste mişcări (D. Moţet, D. Mârza, 1995).
    În momentul de faţă se mai fac încă confuzii, termenul fiind folosit şi în sensul de Kinetoterapie, fiindu-i atribuite obiectul de studiu, obiectivele, metodele şi mijloacele acesteia din urmă.